Blog Detail

Cine sunt eu?
Duhul
Partea 1
În meditațiile anterioare am vorbit despre trup și suflet. Astăzi vreau să prezint duhul.
În scripturi când scrie duhul, se poate referi la duhul omenesc, la Duhul Sfânt, sau la duhul creștinului care este născut din nou și devine una cu Duhul Sfânt. De-a lungul anilor am auzit mulți oameni care spun că sufletul, duhul si inima sunt același lucru. Dar nu este așa. În Evrei 4:12 scrie, „Într-adevăr, Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi activ, mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, străpungând până desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, și poate judeca gândurile și intențiile inimii.” Este clar ca sufletul si duhul sunt distincte. Despre inimă am să vorbesc mai târziu.

Duhul este dimensiunea omului care este în contact cu domeniul spiritual. Este partea care Îl cunoaște pe Dumnezeu. Noi suntem un duh care posedă un suflet si un trup. Și vreau să ne aducem aminte că Dumnezeu a creat omul pentru plăcerea lui. În Ezechiel 36:26-27 Dumnezeu spune prin Ezechiel: „Vă voi da o inimă nouă şi voi pune înăuntrul vostru un duh nou. Voi îndepărta inima de piatră din trupul vostru şi vă voi da o inimă de carne.” Aici Ezechiel profețea despre nașterea din nou. Când un om este născut din nou, duhul este născut din nou si vechiul om nu mai este. Sufletul și trupul rămân aceleași. Numai în timp noul duh poate influența schimbarea sufletului prin procesul reînnoirii minții. În 2 Corinteni 5:17 scrie „Astfel, dacă cineva este în Cristos, este o nouă creație. Cele vechi s-au dus; iată, toate au devenit noi!” Duhul omului este omul ascuns, omul dinăuntru. În 2 Corinteni 4:16 scrie „De aceea, noi nu ne descurajăm ci, chiar dacă omul nostru din afară piere, totuşi omul nostru dinăuntru este înnoit din zi în zi.” Trupul îmbătrânește, dar duhul se reînnoiește zi de zi. Noi nu devenim mai bătrâni, timpul nu are efect asupra ființei noastre care este eterna. Așa dar nu vă mai îngrijorați de vârsta trupului care este trecător. Cum se compară 80 de ani cu eternitatea?

În Ioan 4:24 spune „Dumnezeu este Duh, şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.” Cu Dumnezeu se poate comunica numai prin duhul nostru, nu prin suflet sau prin trup. De multe ori ne dăm bătuți pentru ca ne uitam la lucrurile temporare. Smith Wigglesworth spunea „Nu sunt mișcat de ceea ce văd. Nu sunt mișcat de ceea ce simt. Eu sunt mișcat numai de ceea ce cred.” Numai prin credință putem să vedem ceea ce este nevăzut. În Marcu 11:24 Domnul Isus spune „De aceea vă spun că toate lucrurile pe care le cereţi atunci când vă rugaţi, să credeţi că le-aţi şi primit şi ele vi se vor da.” Credința noastră este prin duhul. Vedeți ce important este să fim conduși de duhul nostru, și să nu fim dominați de suflet sau de trup? Să nu încercăm să înțelegem cuvântul lui Dumnezeu prin înțelepciunea omenească pentru că in 1 Corinteni 1:18 zice „Căci mesajul crucii este o nebunie pentru cei ce pier, însă pentru noi, cei care suntem mântuiți, este puterea lui Dumnezeu.”
După Scriptură, Cortul Întâlnirii și Templul erau împărțite in trei pârți. Barca lui Noe avea trei nivele. Cifra numărul 3 este folosită mult în împărăția lui Dumnezeu. Dumnezeirea este trei persoane, omul este alcătuit din trei pârți (trup, suflet si duh), sufletul este alcătuit din trei pârți (mintea, voința si emoția). Duhul de astfel este alcătuit din trei pârți sau funcții: conștiința, comuniunea si intuiția.

Este ușor de înțeles funcția conștiinței, care este de a cunoaște binele si răul și de a judeca, adică de a condamna sau a justifica. Tot la fel de ușor de înțeles este comuniunea, prin care avem părtășie cu Dumnezeu, IL contactăm. În schimb, nu este ușor de descris intuiția. Intuiția este cunoștința senzoriala directă, sau un sens direct indiferent de motive, circumstanțe, sau mediu. Această funcție de intuiție a duhului are de astfel acest sens direct și cunoștință directă de la Dumnezeu.
Astăzi voi vorbii despre conștiință. Data viitoare am să vorbesc despre comuniune, intuiție și ceea ce este inima in scriptură.
Studiul conștiinței a fost atribuit filozofiei si teologiei timpurii iar de curând acestora li s-au alăturat și oamenii de știință, neurobiologi, fizicieni, psihologi, psihiatri, etc.

Vreau sa citez ceea ce spunea dr. Liviu Petcu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă: „Conștiința împlinește un rol sau o funcțiune întreită: înainte de săvârșirea faptei este sfătuitor, în timpul săvârșirii este martor, iar după săvârșire este judecător. În cele din urmă, conștiința mai are şi rolul de a aduce necontenit în amintire faptele rele şi de a nu îngădui să dăm uitării ce am săvârșit, descoperindu-ni-le în continuu, ca să nu mai cultivăm răul.”

Vreau să dau câteva exemple din Biblie unde putem să vedem cum conștiința face parte din duh. În 1 Corinteni 5:3 apostolul Pavel spune „Chiar dacă sunt absent cu trupul, totuși, în duh, sunt cu voi şi l-am şi judecat deja pe cel ce a săvârșit un astfel de lucru, ca şi cum aş fi prezent.” Aici Pavel a judecat in duhul pe cel ce a făcut acel păcat. În plus, duhul este statornic. În Psalmii 51:10 scrie „Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, şi pune un duh nou şi statornic înăuntrul meu!.” Apoi în Psalmii 34:18 zice „Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită şi-i izbăvește pe cei cu duhul zdrobit.” Duhul este zdrobit când realizăm greșelile pe care le-am facut, când ne acuzăm și ne condamnăm pe noi înșine. Duhul mai poate fii și împietrit. In Deuteronom 2:30 scrie „Dar Sihon, regele Heşbonului, nu ne-a lăsat să trecem, pentru că Domnul, Dumnezeul tău, i-a făcut duhul neînduplecat şi i-a împietrit inima ca să-l dea în mâinile tale, după cum vezi astăzi.” Dumnezeu a împietrit și inima lui Faraon după Exodul 7:3. Când avem duhul împietrit, înseamnă că suntem nepăsători față de conștiință, neglijând ceea ce ne spune conștiința.

Conștiința este dezvoltată în timpul copilăriei și nu este dezvoltată complet până la vârsta de 12 ani. E nevoie de capacitatea de gândire abstractă sau ipotetică pentru ca si conștiința să fie complet dezvoltată. Este foarte important pentru că e nevoie ca o persoană să considere situații etice în ceea ce privește ideile abstracte. De exemplu, să aplice anumite experiențe din trecut care nu sunt identice cu cele din prezent. Sau să considere toate soluțiile la o problemă și să le cântărească înainte de a lua o decizie. Și cu mult mai important este să considerăm felul in care acțiunile noastre pot afecta pe cei din jur. Gândirea abstractă ne ajută să empatizăm cu alții pentru că putem să ne imaginăm cum ar fii să fim în locul lor. Din păcate, sunt mulți adolescenți de peste 12 ani si chiar adulți care se pare ca nu au conștiință. Asta este într-adevăr corect, dar nu are de a face cu dezvoltarea cognitivă, și are mai mult de a face cu modul în care conștiința lor a fost dezvoltată. Conștiința este formată prin trei procese care au loc între primii ani și vârsta de mijloc a copilăriei. Apoi este rafinată în timpul adolescenței. Aceste trei procese sunt: procesul de identificare cu părinții, instruirea și pregătirea lor, și interacțiunea lor cu mediul. Din păcate conștiința poate fii nedezvoltată sau chiar programată in mod greșit.

Conștiința poate face parte din doua categorii majore: trează sau adormită. Conștiința treaza se pronunță fără ezitare in calificarea faptelor, dar conștiința adormită nu ia seama la ce se întâmplă în suflet. Conștiința poate fi de mai multe feluri: dreaptă, greșită, convinsă, îndoielnică, laxă sau slabă, scrupuloasă, imatură, matură, și vinovată. Ca copii ai lui Dumnezeu, noi trebuie să ne străduim să avem o conștiință treaza și adevărată, dreaptă, curată, si matură.
Conștiința dreapta sau adevărată judeca conform cu legea morala, deci judecă de bine ceea ce într-adevăr este bun, si de rău ceea ce este într-adevăr rău. Conștiința greșită prezintă ca bun ceea ce este rău și ca rău ceea ce este bun. Conștiința convinsă este convinsă fără nici un dubiu că o anumită acțiune este bună sau rea. Conștiința îndoielnică nu este sigura cum sa califice o faptă. Conștiința laxă sau slabă consideră permis ceea ce nu este permis, și abaterile grave le socotește ușoare. Conștiința scrupuloasă consideră ca oprit ceea ce este permis, adică considera ca păcat ceea ce de fapt nu este păcat. Este în frică continuă să nu păcătuiască. Aceasta este din cauza unui caracter încăpăținat. Conștiința imatură este una care caută scăpare de disciplinare, caută răsplătiri, și încearcă sa facă pe plac la alții. Conștiința matura urmează legea dragostei lui Dumnezeu, caută adevărul si bunătatea, are respect și demnitate fată de alții, si este o conștiință care cântărește deciziile. Conștiința vinovata caută să restabilească relația cu Dumnezeu prin părerea de rău și pocăință.
Data viitoare voi continua să vorbesc despre duh. După cum am amintit mai devreme am să vorbesc despre comuniune, intuiție și inima prin perspectiva bibliei.