Blog Detail

Blog Detail

Responsabilitate și Asumare

Gândul Zilei (2) 

Responsabilitate și Asumare

În abordarea temei de astăzi vom pleca de la premisa că în general, omul are înclinația naturală de a folosi dublul standard; el se judecă pe sine, sau pe cei dragi lui, cu multă îngăduință, dovedindu-se blând și înțelegător, în vreme ce în relațiile cu ceilalți este întotdeauna mai exigent, mai intolerant, mai aspru. 

O a doua premisă pe care o punem în discuție este faptul că nimeni nu e perfect, toți greșim – și aici Iacov precizează în epistola sa: “toți greșim în multe feluri“ – deci suntem vinovați, cel puțin parțial, pentru greșelile comise. 

Dacă într-o situație în care suntem implicați și noi se întâmplă ceva rău, și cineva trebuie sa fie vinovatul, atunci vina este întotdeauna la altcineva. Ne este aproape imposibil să admitem că am greșit, că “am dat-o în bară”. Și se pare că așa a fost de la început. În Cartea Genezei, pe parcursul Capitolului 3 ni se relatează că…

Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și plăcut de privit și că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui și a mâncat; a dat și bărbatului ei, care era lânga ea, și bărbatul a mâncat și el.

Atunci li s-au deschis ochii la amandoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin și și-au făcut șorțuri din ele.

Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu care umbla prin grădina în răcoarea zilei: și omul și nevasta lui s-au ascuns de fața Domnului Dumnezeu printre pomii din grădina.

Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om și i-a zis: “Unde ești?”

El a răspuns: “Ți-am auzit glasul în gradina; și mi-a fost frică, pentru că eram gol, și m-am ascuns.”

Și Domnul Dumnezeu a zis: “Cine ți-a spus că ești gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care iți poruncisem să nu mănânci?”

Omul a răspuns: “Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lânga mine, ea mi-a dat din pom și am mâncat.”

Și Domnul Dumnezeu a zis femeii: “Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: “Șarpele m-a amăgit și am mâncat din pom.” (Genesa 3:6-13)

Vedeți, de la început, vina era întotdeauna în altă parte! La noi, la credincioși e simplu: vinovatul va fi întotdeauna Șarpele-cel-vechi, Divolul, Satan, Ispititorul!

Dar de la această regulă se pare că nimeni nu face excepție:

  • Un marinar nepriceput dă vina pe… vânt!
  • Un muncitor nepriceput dă vina pe… unealtă!
  • Un antrenor slab dă vina pe… jucători!
  • Un profesor slab dă vina pe… elevi/studenți!
  • Un părinte slab, nemulțumit dă vina pe… copil! (Uite frate ce mi-a făcut copilul…)
  • Un manager slab dă vina pe… angajați!
  • Un angajat nemulțumit dă vina pe… șef/conducere!
  • Un păstor nemulțumit dă vina pe… membri!
  • Un membru nemulțumit dă vina pe… păstor!

 

Intotdeauna vina este în altă parte! 

 

Concluzie:

 

Jim Rohn, un autor american care a scris printre altele și “The Seasons of Life”, spunea:

 

“Trebuie să-ți asumi responsabilitatea. Nu poți schimba circumstanțele, anotimpurile, vântul, dar te poți scimba pe tine!”.

 

Oamenii responsabili caută soluții, nu scuze! Mi-a plăcut mult încă din anii adolescenței când am auzit pe cineva spunând foarte frumos:

 

“Cine vrea să facă ceva, caută soluții; cine nu vrea să facă nimic, caută scuze”.

 

Ce alegi astăzi, asumarea responsabilității, sau scuze ieftine și învinuirea oricui și a tuturora!

Nu uita, la un moment dat apostolul Pavel a exclamat cu durere, dar responsabil: 

 

“O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?”

 (Romani 7:24)

 

Haideți să recunoaștem că suntem supuși greșelii și să ne asumăm cu responsabilitate greșelile pe care le facem. Iar acestă asumare va fi un prim pas important înspre remediere și reparație.