În meditația de azi am să continui să vorbesc despre duhul. Duhul este alcătuit din trei părți: conștiința, comuniunea și intuiția. Data trecută am vorbit mai mult despre conștiință. Azi vreau sa adaug câteva exemple din Biblie despre conștiință. Terminologia este puțin diferită de ceea ce am folosit data trecută, dar nu este prea greu să vedeți diferența. De exemplu în traducerea Românească se folosește conștiința curată, iar în limba engleză se face diferența între conștiința bună și curată „good conscience and clear conscience.”
Vreau să vă aduc aminte ce am spus data trecută despre conștiință. Conștiința se poate pune in două categorii majore: trează sau adormită. Conștiința trează se pronunță fără ezitare in calificarea faptelor, dar conștiința adormită nu ia seama la ce se întâmplă în suflet. Conștiința poate fi de mai multe feluri: dreaptă, greșită, convinsă, îndoielnică, laxă sau slabă, scrupuloasă, imatură, matură, și vinovată. Ca și copii ai lui Dumnezeu, noi trebuie să ne străduim să avem o conștiință trează și adevărată, dreaptă, curată, și matură.
Vreau să arăt că conștiința poate fii curată sau bună, dar să fie cu păcat sau greșită. În Faptele Apostolilor 23:1 scrie: „Pavel s-a uitat ţintă la cei din Sinedriu şi le-a zis: ‚Bărbaţi, fraţilor, eu mi-am trăit viaţa cu o conştiinţă curată înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta.’ ” Aici în greacă mai corect tradus ar fii conștiință bună. Apoi în Faptele Apostolilor 24:16 apostolul Pavel când era în fața guvernatorului Felix spune: „De aceea mă străduiesc să am întotdeauna o conștiință curată înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.” În limba engleză este tradus „clear conscience” în versetul acesta. Dar în Faptele Apostolilor 26:9-11 Pavel vorbește cum a persecutat și a facilitat condamnarea Creștinilor la moarte. Apostolul Pavel spune aici că el niciodată nu a făcut ceva împotriva conștiinței sale; deci întotdeauna a acționat cu o conștiință curată. Din exemplul acesta vedem că putem avea o conștiință curată, dar să păcătuim. Conștiința poate fii programată greșit după un standard diferit de cel dat de Dumnezeu. Conștiința curată nu este o conștiință dreaptă, pentru ca e parțial greșită.
În Corinteni 8:7 scrie despre o conștiința întinată sau pângărită. Și tot Pavel în Romani 14:23 scrie: „Însă omul care are îndoieli este condamnat dacă mănâncă, pentru că n-o face din convingere (sau credință). Orice lucru care nu vine din convingere este păcat.” În pasajul acesta Pavel scrie că dacă cineva face ceva împotriva conștiinței sale, păcătuiește. Soluția la această problemă este să învățăm adevăratul cuvânt și adevărata voință al lui Dumnezeu prin supunere și citirea cuvântului lui Dumnezeu.
Conștiința mai poate fi și „însemnată cu fierul roşu” sau „seared conscience” după 1 Timotei 4:2. Asta se întâmplă când păcatul este repetat de atâtea ori, până când conștiința devine moartă sau adormită și nu mai judecă.
Se poate să avem o conștiință curată dar slabă. În Corinteni 8:7, Apostolul Pavel scrie despre lipsa de cunoștință; de aceea unii au o conștiință slabă.
Acum vreau să vă prezint câteva lucruri despre comuniune. În Ioan 4:24 scrie, „Dumnezeu este Duh, iar cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.” Deci când ne închinăm lui Dumnezeu în duhul nostru, noi avem părtășie cu El, ne exprimăm ceea se simțim, ceea ce dorim și în special Îl adorăm. Slujirea noastră este in duhul și face parte din comuniunea sau părtășia noastră cu El. În prima parte a versetului din Romani 1:9 Apostolul Pavel scrie, „Căci Dumnezeu, Căruia Îi slujesc în duhul meu…” Slujirea o facem în noutatea Duhului. In Romani 7:6 Pavel scrie „Dar acum am fost eliberați de Lege, murind faţă de ceea ce ne ţinea captivi, astfel încât să putem sluji în noutatea Duhului, şi nu după vechea literă.” Aici vechea literă se referă la legea scrisă a Vechiului Testament. În Efeseni 6:18 scrie „Rugaţi-vă întotdeauna în Duhul, cu tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheați la aceasta cu toată stăruința și rugăciunea pentru toți sfinții.” Sfinții sunt copii lui Dumnezeu.
Părtășie avem și cu alți oameni și mai ales cu frații și surorile în Christos. Eu cred că unul din cele mai importante motive pentru care biserica a fost creată de Dumnezeu este pentru părtășie. Când ne întâlnim avem contact fizic prin trup, psihologic prin sufletele noastre, dar mai avem contact si prin duhurile noastre prin comuniune sau părtășie.
Un exemplu pe care-l folosesc când vreau să explic funcțiile duhului este acesta: uneori avem contact cu anumiți oameni care la nivel sufletesc si fizic se manifestă foarte smeriți, dar în același timp putem avea un simț direct in duhul nostru că persoana aceasta se preface smerită când de fapt este chiar foarte mândră. Acest simț este intuiția din duhul nostru despre care vreau să vorbesc în următoarele minute.
Intuiția este un simț direct al duhului. In 1 Corinteni 2:11 scrie „Cine dintre oameni cunoaște lucrurile omului, dacă nu duhul omului, care este în el?” Aici Pavel se referă la intuiția din duhul omului. Duhul nostru cunoaște si discerne lucruri pe care sufletul nostru nu poate. Aceasta înseamnă că și duhul are abilitatea de cunoaștere. În suflet, ca să știi ceva, înseamnă sa cunoști prin rațiune sau circumstanțe, dar duhul nostru poate cunoaște fără astfel de informații. Duhul știe printr-un simț direct. Duhul se oftează și se mâhnește atunci când cunoaște, discerne, și percepe lucruri. Această funcție a duhului este intuiția. În Marcu 2:8 spune: „Isus însă, cunoscând imediat, în duhul Său, că ei gândeau astfel în ei înșiși, le-a zis: ‚De ce gândiți astfel în inimile voastre?.’ ” Duhul se și oftează. În Marcu 8:12 spune „Isus a oftat adânc în duhul Său și a zis: ‚De ce cere această generație un semn?’ ” Duhul poate fii indignat. În Ioan 11:33 spune că „Isus, când a văzut-o plângând, pe ea și pe iudeii care veniseră cu ea, a fost cuprins de indignare în duh și s-a tulburat.” Deci, duhul se oftează și se mâhnește atunci când cunoaște, discerne, și percepe anumite lucruri. Aceasta funcție a duhului este intuiția.
Fiecare din noi avem aceste funcții, dar depinde cât de mult am practicat aceste calități ale duhului. Când gândirea sau rațiunea este foarte dominantă, atunci intuiția noastră nu are mari șanse să aibă influență. Eu cred că toți am experimentat acest scenariu. În timp ce vă rugați sau vă închinați lui Dumnezeu a-ti avut o impresie, un îndemn, o idee, sau un simț să faceți ceva. Dar după ce ați încheiat rugăciunea sau închinarea, intelectul a negat ceea ce intuiția va spus. Și așa de multe ori nu ascultăm de sfatul sau îndemnul duhului nostru, sau al Duhului Sfânt care ne vorbește în duhul nostru. Și mai târziu regretăm când eșuăm pentru că nu am făcut ceea ce am simțit prin intuiția noastră.
Sau de exemplu de multe ori vrem să facem ceva pentru că avem râvnă, dar în înăuntrul nostru avem un simț sau impuls că nu e momentul. Poate ne grăbim, când duhul ne spune sa așteptăm. Dumnezeu ne vorbește in duhul nostru, nu prin intelectul nostru. Într-adevăr ca oameni noi învățăm sa fim cu cât mai logici, dar sunt momente când e nevoie să ascultăm de duhul nostru. Alții fac mai mari greșeli când fac decizii emoționale—după cum se simt la nivel emoțional în a cel moment.
Vreau să închei cu subiectul inimii. De multe ori in scripturi scrie despre inimă. Ce este inima? Nu poate fii ceva afară de trup, suflet și duh. Inima de fapt este sufletul care este gândirea, voința si emoția și mai include și prima parte din duh, conștiința. Vreau să citez câteva versete pentru ca să suport aceasta afirmație.
Mintea sau gândirea face parte din inimă după Matei 9:4 unde scrie: „Isus însă, cunoscându-le gândurile, a zis: ‚De ce gândiţi lucruri rele în inimile voastre?’ ” Apoi în Evrei 4:12 scrie că „Cuvântul lui Dumnezeu poate judeca gândurile şi intențiile inimii.” În acest verset vedem că inima gândește și are intenții. Deci si voința face parte din inimă. In Faptele Apostolilor 11:23 scrie „Când a ajuns el şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi i-a îndemnat pe toţi să rămână cu inimă hotărâtă alipiți de Domnul.” Inima hotărâtă se referă la voința inimii.
Emoția face parte din inimă după cum scrie in următoarele doua versete. În Ioan 16:22 scrie că „inima vi se va bucura” și în versetul 6 Domnul Isus spune „întristarea v-a umplut inima.”
Vreau sa mai citez două versete care spun că și conștiința face parte din inimă. Așa după cum am citat anterior în Evrei 10:22 scrie „cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău.” În final am să citez o parte din 1 Ioan 3:20 unde scrie „oricând ne-ar condamna inimile noastre.” După cum am menționat data trecută, judecata se face prin conștiință. Așa după cum vedeți inima are aceste patru componente: gândirea, voința, emoția și conștiința. Și eu am fost surprins să aflu acest fapt despre inimă, mereu învăț ceva nou.
Cu asta am concluzionat ceea ce suntem noi din perspectiva trup, suflet și duh. Data viitoare, aș dorii să recapitulez aceste meditații și să prezint anumite exemple cum interacționează trupul, sufletul și duhul.